miercuri, 28 decembrie 2011

Poveste

        Iti pui costumul de pe umeras, adus aseara tarziu de la curatatorie.  Stergi pantofi de praful zilei trecute, uiti cheile de la masina , te intorci (iar o sa-ti mearga rau azi).  Iesi in trafic, esti deja unul dintre ei.  Ziua decurge tabietal cu cateva sedinte, dintre care una interminabil de plictisitoare unde din respect pentru interlocutor desenezi o masinuta pe coltul din dreapta sus al paginii, glume tampe cu colegii, pana vine unul cu trei cute pe mijlocul fruntii, cafea si tras cu urechea la colega care povestea inflacarata ce-a facut Andrei la gradinita ieri. Se termina pragramul cu 15 minute inainte, Radu nu iese la bere ca-i ziua sotiei, lui George inca nu i-au disparul cutele de pe frunte, iei dosarul albastru cu tine zicandu-ti ca poate ai te uiti peste continut asta seara, si asa ajungi direct acasa.  Parchezi incantat ca ai locul liber, trantesti portiera...hai ca n-a fost asa rau nici azi.  Mergi pana la colt, cumperi doua doze reci..."chiar e bine" iti zici. Intri, miroase ciudat...pfff iar n-ai dus gunoiul, dar nu-i bine sa-l duci seara asa ca legi punga la gura, nu desfaci alta, tu nu faci gunoi azi.  Te debarasezi repede de costum si-i faci loc pe fotoliu, de fapt ala-i locul lui cand te dezbraci si mereu zici sa-i gaseti un altul.  Hi..ai pantaloni scurti cu dungute subtiri un soi violet turbat asortat cu nimic pe lumea asta...si vesnicul maiou de sub camasa, sosetele sunt prea departe, raman acolo unde sunt.  Deschizi o bere, sorbi, coltul gurii ajunge natural la lobul urechii.  Si adormi.

       Andrei a desenat copaci la gradinita, Radu a facut cadou sotiei cel mai urat tablou, probabil se asorteaza cu pantalonii tai turbati, George are cutele puse intr-un plan neplacut.  Ba chiar a desenat cu ele un tablou mai frumos pentru sotia lui Radu.  Iar copacii de la gradinita au frunze violet.
Au disparut culorile, acum esti pe scena, porti o masca cu paiete dar asta nu impiedica lumina alba a reflectorului sa-ti intre prin ochi atat de tare incat iti vezi interiorul.  Pfff...ce masinarie, cum merg toate, ca unse - sigur nu cu berea aia rece.  De undeva din piept ceva face valuri, ca atunci cand arunci cu piatra in lac sa faci broscute.  Si cerculetele care nu-si pierd intensitatea ajung pana la degete si tu vezi asta si esti euforic. Nu stii dece te bucuri atata de tare, probabil ca "toate merg bine".  Deodata iti tiuie urechile de-un zgomot cel cunosti, te supara totusi.  Te-ai trezit obosit ca dintr-un sughit prelungit.  Deschizi ochii larg, parca n-ai privit asa limpede niciodata, cate scame ai pe jos!!  Iti privesti detetele de la picioare, vezi cerculetele din interior.  Ajungi la oglinda din baie, in ochi aceleasi cerculete, ochii tai au fost mereu negri?! Nu-i nimic, toate merg bine!