Poveste

        Iti pui costumul de pe umeras, adus aseara tarziu de la curatatorie.  Stergi pantofi de praful zilei trecute, uiti cheile de la masina , te intorci (iar o sa-ti mearga rau azi).  Iesi in trafic, esti deja unul dintre ei.  Ziua decurge tabietal cu cateva sedinte, dintre care una interminabil de plictisitoare unde din respect pentru interlocutor desenezi o masinuta pe coltul din dreapta sus al paginii, glume tampe cu colegii, pana vine unul cu trei cute pe mijlocul fruntii, cafea si tras cu urechea la colega care povestea inflacarata ce-a facut Andrei la gradinita ieri. Se termina pragramul cu 15 minute inainte, Radu nu iese la bere ca-i ziua sotiei, lui George inca nu i-au disparul cutele de pe frunte, iei dosarul albastru cu tine zicandu-ti ca poate ai te uiti peste continut asta seara, si asa ajungi direct acasa.  Parchezi incantat ca ai locul liber, trantesti portiera...hai ca n-a fost asa rau nici azi.  Mergi pana la colt, cumperi doua doze reci..."chiar e bine" iti zici. Intri, miroase ciudat...pfff iar n-ai dus gunoiul, dar nu-i bine sa-l duci seara asa ca legi punga la gura, nu desfaci alta, tu nu faci gunoi azi.  Te debarasezi repede de costum si-i faci loc pe fotoliu, de fapt ala-i locul lui cand te dezbraci si mereu zici sa-i gaseti un altul.  Hi..ai pantaloni scurti cu dungute subtiri un soi violet turbat asortat cu nimic pe lumea asta...si vesnicul maiou de sub camasa, sosetele sunt prea departe, raman acolo unde sunt.  Deschizi o bere, sorbi, coltul gurii ajunge natural la lobul urechii.  Si adormi.

       Andrei a desenat copaci la gradinita, Radu a facut cadou sotiei cel mai urat tablou, probabil se asorteaza cu pantalonii tai turbati, George are cutele puse intr-un plan neplacut.  Ba chiar a desenat cu ele un tablou mai frumos pentru sotia lui Radu.  Iar copacii de la gradinita au frunze violet.
Au disparut culorile, acum esti pe scena, porti o masca cu paiete dar asta nu impiedica lumina alba a reflectorului sa-ti intre prin ochi atat de tare incat iti vezi interiorul.  Pfff...ce masinarie, cum merg toate, ca unse - sigur nu cu berea aia rece.  De undeva din piept ceva face valuri, ca atunci cand arunci cu piatra in lac sa faci broscute.  Si cerculetele care nu-si pierd intensitatea ajung pana la degete si tu vezi asta si esti euforic. Nu stii dece te bucuri atata de tare, probabil ca "toate merg bine".  Deodata iti tiuie urechile de-un zgomot cel cunosti, te supara totusi.  Te-ai trezit obosit ca dintr-un sughit prelungit.  Deschizi ochii larg, parca n-ai privit asa limpede niciodata, cate scame ai pe jos!!  Iti privesti detetele de la picioare, vezi cerculetele din interior.  Ajungi la oglinda din baie, in ochi aceleasi cerculete, ochii tai au fost mereu negri?! Nu-i nimic, toate merg bine!

Omagiul - Nebun de Alb

Cu mana stanga iar imi chinui tampla
Sa-mi dea din amintiri prins pe-o naframa,
Ideea de femeie fara culpa
Sa te revad si sa te pun in rama.

Icoana neagra cu tot chipul sters
Aidoma reginei ce ma minte,
Versi lacrimi ceruite ca un vers
Si iar te uit si iar mi-e dor de tine.

Tu stai ascunsa-n gara verii mele
Acolo plangi tacuta langa masa,
Nu te sfarsi regina umbrei mele
Am sa te caut mai apoi de viata.

*Si te iubesc cu mila si cu groaza
  Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
  Ca un nebun de alb ce captureaza
  Regina neagra, pentru vesnicie.

 Emeric Imre - Nebun de alb

Palarii

Cerul - palaria tuturor
Ciuperca - palaria ei
Covorul - palaria dusumelei
Carapacea - palaria broastei
Frunza - palaria gazei
Copacul - palaria tarinei
Ploaia -  palaria umbrelei
Trupul  - palaria sufletului
Tu - palaria mea.

La Pasti

     de George Topârceanu


    Astăzi în sufragerie
    Dormitau pe-o farfurie,
    Necăjite si mânjite,
    Zece ouă înrosite.
   Un ou alb, abia ouat,
   Cu mirare le-a-ntrebat:
   - Ce vă este, frătioare,
   - Ce vă doare?
    Nu vă ninge, nu vă plouă,
    Stati gătite-n haină nouă,
    Parcă, Dumnezeu mă ierte,
     N-ati fi ouă…
  - Suntem fierte!
    Zise-un ou rotund si fraise
    Lânga pasca cu orez.
    Si schimbindu-si brusc alura,
    Toate-au început cu gura:
   - Pân’la urmă tot nu scap!
   - Ne găteste de paradă.
   - Ne ciocneste cap în cap
    Si ne zvârle coaja-n stradă…
   - Ce rusine!
   - Ce dezastru!
   - Preferam să fiu omletă!
   - Eu, de m-ar fi dat la closcă,
    As fi scos un pui albastru…
   - Si eu unul violet…
   - Eu, mai bine-ar fi să tac:
    Asa galben sunt, că-mi vine
    Să-mi închipui că pe mine
    M-a ouat un cozonac!…

Perceptie

Cum e cand cantaresti suflare si materia intreaga in jur te copleseste? Cum e sa porti
o mare carapace protectoare ?
Mananci, respiri, transpiri si intinzi mana sub forma de salut colegului din dreapta ta.

Pasesti furis, zambesti in coltul gurii, dispari, te intorci, te intrebi "de ce?"
In complicatu-i calcul,
Patina timpului nu-ti simte pasul.

Tot luciul apei se zbate-n ochiul tau si briza iti mangaie obrazul,
Privesti adanc, imi tulburi fluturii din pantec.
Inchid ochii si-i deschid cu teama...suflet langa mine.

De amuzament..."Farsa zilei de 5 ianuarie!"

     In metrou de dimineata cu bluza in anchior, pullover cu blanita si hainuta. Salul infasurat de doua ori dupa gat cu colturile incrucisate prinse de bretelele sutienului, nu cumva sa raman cu pieptul in vant. Stransoarea hainelor ma face sa ma simt copil, ca atunci cand ma infasura mama …sa nu cumva sa racesc, friguroasa fiind.
     Pe peronul de la unirii, un domn prezentabil, bire aranjat la prima scanare. De la gat in sus- splendoare. Parul negru, lungut pana la umeri, ochii- un verde inchis, sprancene groase arcuite si spre coada se subtiau. Barbia ferma si buzele conturate sa atinga perfectiunea. Usor neglijat , probabil nebarbierit de 2 zile…in ansamblu, un Dorian Gray.
Normal ca la asa exemplar ochii mei aveau o singura traiectorie…cam ca tampa...dar ce conteaza, macar merita. Isi indreapta privirea, verdele era parca mai intens, ma fastacesc, doar sunt femeie. Incerc sa fixez bara de la metrou caci deja m-a vazut ca ma uit ca la piese de muzeu.
La coborare folosesc coada ochiului pentru a cauta minunea in locul unde stiam ca este. Era acolo. Coboara ..cobor. Isi pune haina, pana si gesturile erau marete. In clipa urmatoare - se taie respiratia.
Pe mana stralucea o mare verigheta aurie.

Incearca s-o gasesti!

Ce e dragostea?
Rasaritul soarelui in varf de munte
O noua culoare in curcubeu
Neastampar, dorinta de-a cunoaste.

Ce e dragostea?
Intreba sticletele, raul si floarea
Fara traseu, mergi inainte
Fara porti, aceasta e calea.

Ce e dragostea?
O fereastra spre iluzie
Deschide-o, priveste cu inima
Fara frica, n-ai sa cazi!

Dragostea …
Ca tot ce-i frumos, nu se explica
Un refugiu, lacasul unui visator
Un posibil cantaret, poet fara replica.

Si in cele din urma…
Ajungi sa intelegi cum de iubesti!
Nu mai ai timp sa cauti inceputul
Acum e momentul…incearca s-o gasesti.